Poezii despre Natură:

ANOTIMPURI
-glosă -

Anotimpurile toate,

HĂRNICUȚE ALBINUȚE


Hărnicuțele albinuțe,

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

INSERARE LINA

Plină, luna visătoare,
zare stînge langă zare,

Ce nemernică eşti, noapte,
Cu fir galben prins în lună
Şi cu limba mătrăgună
Între buzele răscoapte.

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina, cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită, în casa părintească.

Florile au început să râdă

Să râdă-au început, azi, florile,
Că ploaia le-a spălat obrazul

obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veștedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea

pe drumul meu
sunt multe drumuri

în stânga – buruieni

Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?