În seara asta pot scrie cele mai triste versuri - Pablo Neruda

În seara asta pot scrie cele mai triste versuri.
Să scriu, de pildă: „Noaptea e sfărâmată
și stelele albastre tremură în depărtare.”

Vântul nopții se rotește pe cer și cântă.
În seara asta pot scrie cele mai triste versuri.
Am iubit-o și, uneori, m-a iubit și ea.

În nopți ca aceasta am ținut-o în brațe,
am sărutat-o iar și iar sub cerul nesfârșit.

M-a iubit uneori, și am iubit-o și eu.
Cum să nu-i fi iubit ochii mari și liniștiți?

În seara asta pot scrie cele mai triste versuri.
Să mă gândesc că nu o mai am. Să simt că am pierdut-o.

Să ascult noaptea imensă, și mai imensă fără ea.
Și versul cade peste suflet ca roua pe pășune.

Ce contează că iubirea mea n-a putut s-o păstreze?
Noaptea e sfărâmată și ea nu e cu mine.

Asta e tot. În depărtare, cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu nu se împacă cu gândul că am pierdut-o.

Privirea mea o caută, de parcă ar vrea să meargă spre ea.
Inima mea o caută, și ea nu e cu mine.

Aceeași noapte albind aceiași copaci.
Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiași.

Nu o mai iubesc, e sigur, dar cât am iubit-o!
Vocea mea căuta vântul să-i ajungă la auz.

A altuia. Va fi a altuia. Cum au fost sărutările mele odinioară.
Vocea ei. Trupul ei luminos. Ochii ei nesfârșiți.

Nu o mai iubesc, e sigur, dar poate că o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, uitarea e atât de lungă.

Pentru că în nopți ca aceasta am ținut-o în brațe,
sufletul meu nu se împacă cu gândul că am pierdut-o.

Chiar dacă aceasta e ultima suferință pe care mi-o pricinuiește
și acestea sunt ultimele versuri pe care le scriu pentru ea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda