Mustang - poeziile altor autori

...Mai sus, la poalele pădurii,
Se-mbină umbrele-n coroană
Şi ca-n poveste se deschide
În faţa noastră o poaină:

Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.

Iubita mea, te simt aşa departe…
Mi-ai pus pe frunte mâinile subţiri,
Dar, ca un zid puternic, ne desparte
O pânză de cernite amintiri.

Acesta-i un cantec pe care de mult
Am vrut sa vi-l cant dumneavostra.
Natura-l repeta cu aspru tumult.
Acesta-i un cantec pe care-l ascult

Trec pâlcuri de răchită şi stâlpii fug întruna,
Pe cer în clarul zilei ne urmăreşte luna,
Şi trenul deopotrivă la-ntrecere cu ea
Aleargă peste câmpuri... Adio, draga mea!

Nu-i vezi nici cap, nici coada, nici picioare.
Un bolovan… Dar dac-o lasi in pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Si-ncet-incet se pune in miscare…

E larmă şi trenul stă gata să plece,
Vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece,
Mă-ntorc la fereastră şi stau ca pe spini.

Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.

Cu cât prezentul urcã spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rãmânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,

Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,

La mii de ani luminã, ca-ntr-un adânc mister,