Mult dedesubt - Ion Caraion

Ca-n seara când părăsesc mânjii pântecul cald
al iepei pe câmp,
de pe drumul ori malul cellalt,
toamna căzu strâmb.

Frunze în mâl și noroaie.
Niciodată limita nu va cunoaște-adevărul.
Rochia i se lipise de trup și de ploaie.
M-așteptai ca o gazelă, cu părul
rostogolit pe frunte, lins.

Puful de piersică, vântule mov, dintr-o dată
al clipei se făcuse difuz. Și-ai întins
solitudinea toată
peste ținutul învins.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.