Migrații - Ion Caraion

Când fumam prin iazul ce ne
fugărea prin viscol și pe
dragoste… iar câtă lene-n
blidu-acelei rari risipe!

Tauri suri suiți în cumpeni
cârcăleau c-o moarte vie
noaptea câmpului de cumpeni
sus în luna colilie.

Iar noi rătăceam prin păduri fermecate
în carete cu miri,
sub păsări, sub toate
somnoroasele cerului răpiri.

Și-și răsucea toamna, ca o vulpe
în kalokagathia postumă,
coada de flăcări, gâtul de gumă,
când le cresc fetelor constelații pe pulpe.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.