Maria - creaţii proprii

Stau ingandurati voinicii.
Gandurile parca-s spice,
cu-mblaciul, pe fatare,
batute de fistecare.

Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival cind vine, tot omul e dator
S-asculte, inainte de partea amuzanta,

O, fier zimtat
Care devora
In cuibul humusului
Ora

Academicianului V. Anestiade
Avem la paine. N-avem pace, Si-o nepasare ne consuma Vazduhul e bolnav de cancer, Au cancer toti chirurgii lumii.
Ni-i sufletul in compresoare Carbonizat si dus pe targa, Auzi, sa fugi de la izvoare, Auzi, sa nu te stergi pe lacrimi!
Pe cer cu pacura sa-mpresuri, Pe-aripi, pe vant si pe lumina. Auzi, sa nu te-atingi de pasari, Auzi, sa te feresti de mine!

Si voi ati privit fermecati,
cu uimire,
ciudatele jucarii, podoabe ale
Pamintului,

in umbra copacului (de-un otel murdar)
o zaresc inrosita ca o corola
pe care soarele cu nemaipomenita violenta a strapuns-o.
in parc ca o corola congestionata

Mi-e dor de o iubire etern imaculata
Ca si netarmuritul zapezilor pe munti;
Mi-e dor de o iubire senina si curata
Ca un sarut sfielnic, venit prin ani carunti.

Vedeniile mele-n trista te te-or ajunge
Orieit de-ndepartata iti vei afla culcus;
Uitarea viorie si-n somn ti-o voi strapunge
Cu aprig dor de viscol pe sub usi.

Iubirea noastra arde inca,
Cum minereul in tais de stinca.
Cum briliantul arde in carbune
Si miile de ani nu ni-l pot spune.

si pom rodind
in miezul maru
tu erai
supusa