Maria - creaţii proprii

Sufocata de viata cu program
Si de-acelasi “va urma” cotidian
Al savantilor cu barba, cu sosoni si ochelari —
Pedagogi si profesori octogenari

I

Ca sa se spele, ca sa se usuce intr-un simun de suflete,
parasind trupuri de copii striviti sub roata de beton a clipei de acum,

Suspina cantul trist al surei ploi,
Ș-același glas au miile-i de strune,
Aștepți zadarnic ca sa se-mpreune,
La cantu-i, mladieri de glasuri noi.

Vestede fosniri de frunze plang
Amintirea veselului crang.
Ploua
Lacrimi vane, picurand prin glastre,

Dincolo de ploaie, tu ca o primavara sub stele necunoscute-aici,
in odaie, absenta ta cu unghiile
infipte in nostalgia ploii -
si ploaia spala chipul tau din amintiri -

E noapte de toamna si ploua !
Ce trist e cind ploua in noapte,
In plinsetul ploaiei nu-s soapte
De flori sarutate de roua,

E o ploaie rustica
ce ma ajunge la ora
in care nu mai pot comunica
dec`t prin cablograme

Fug prin ploaie.
Coama lor,
Ca arcusuri pe viori.
Dans innebunit de crupe Struna ploii ca o rupe.

Totul e frumos si bine
Oamenii isi spala fata cu lumina
Pacea defileaza pe strazi cu armele in mana
Si vis pacem para bellum

Vezi, tata, intelesul unui destin minor pentru nadejdea pacii innamolite-n vis, nu eu, poet nevrednic, nu eu il voi fi scris, ci l-a pierdut tacerea in nefirescu-i zbor.

Prieteni, ridic steagul, sa mergem deci la lupta! in fiecare noapte va strig adinc si tare, va strig adinc si tremur si va pindesc in zare, si mina mi-e-nghetata si flamura e rupta