Noaptea galopului metalic al trenului
Sună sub păduri și printre semafoare,
Amestecă izul fierbinte de zgură
Cu izul câmpiei de cânepă, verde și tare.
O patimă năprasnică proiectează în urmă
Păduri și scântei! Să colinzi, să colinzi
În vagonul cu oameni ce-și pâlpâie chipul
În fum de țigară ca-n fluide oglinzi.
Soarele se înfige în vârfuri de brad
Puțin și e seară pe codri și vale.
Totul va lua culoarea stinsă și dulce
A lutului copt în cuptorul de oale.
Livada-i mai strâmbă și gardul mai scund
Pentru ochii dedați cu mărimi citadine
Aerul e-același, licăritor în fund
Suha, aceeași se zbate pe prund.
Din cireșii cu frunză subțire, răspund
Anii copilăriei.
Copilăria mea a plecat de aici
Pe camioanele cu butuci mirosind a rășină
Cu ochii întorși peste umăr
După drumul desfășurat de pe inima
Ca o panglică de pe-un ghem dureros de lumină.
Azi copiii se joacă în troscot, uimiți că mă văd
Pușca mi s-anină-n ostrețe. Trosnește portița.
Din grajd, cu palma după grumazul boului, țesălând,
S-arătat și s-a veselit tare bădița.
Distribuie: