Mă uit toamna în lumină… - Emil Brumaru

Mă uit toamna în lumină
Și nu-mi găsesc nicio vină

Că mi-a fost dat să te-aud
Și-a crescut din mine-un dud

Cu dudele negre, mari
Cât gura de la pahar

Cu dudele albe, dulci
Cât perna unde îți culci

Capul cu ochii deschiși
În spaima zorilor stinși

Ochii cu cearcăne largi
În care lacrima-ți spargi

În bucăți limpezi și grele
Ca să speli dudele mele
Prelinse pe dușumele…

———————————————————-——————————
* din volumul de versuri „Cerșetorul de cafea”, editura Polirom, București, 2004;

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Emil Brumaru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.