Am rătăcit departe-n lumi străine,
Crezând că scap de-a patimii prigoană,
Că-n sufletul meu însetat de goană
Mai poate crește-o floare pe ruine.
Dar un blestem din orișice icoană
Mă urmărea, căci te vedeam pe tine
Și te visam că,-n nopțile senine,
Un crai pribeag pierduta lui coroană
Nu te mira ca azi înfrânt de cale,
Robit de-un chin care-n curând se curmă,
Mă-ntorc din nou la pragul casei tale.
Gândește-te ca-n cruda lor arsură,
Când simt aproape clipă de pe urmă,
Bolnavii toți cer cuminecătura
Distribuie: