Leonard - poeziile altor autori

Mânii, iubiri - ne-au frânt!
Vai, ochiul plânge, plânge!
O, Cehia plângând!
O, Spania în sânge!

Iubito, când te-or aşeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Tehura — neagră orhidee —
Nu eşti nici floare,
Nici femeie!...
Dar, orice-ai fi — aşa cum eşti —

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu, pesemne,
Când ei, în colţ, cu paşii mici,
Aduc în casă lemne.

Soseşte moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.

Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Tăcută-i noaptea, strada-i liniştită;
Aceasta-i casa ei de altădată.
Demult iubita-i dusă din oraş,
Dar casa stă pe locu-i nemişcată.

Am stat o clipă-n loc s-ascult:
Ce freamăt lung s-aude?...
Doar vântul apa scutura
Din ramurile ude.