Leonard - poeziile altor autori

Mi-e dor de traiul simplu și exact,
Mi-e dor de-o nemurire refuzată,
Aș fi în stare să mai mor o dată,
Pentru-a avea alt rol în primul act.

De ce-mi bate tâmpla acum când îți scriu?
O știu, deși mai bine ar fi să nu știu
Când astăzi nu doar timpul cel lung, dar și uitarea
M-au depărtat de ochii tăi luminoși ca zarea...

Mi-a fost așa de dor de must de struguri,
de-un must făcut încet de tatăl meu
la ora când tomnaticele pluguri
prin brazde ară hurducând din greu.

Să troznească lemne-n foc
Şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Pietre fumegânde și cai rupți,
temple adolescente în ruină
din care zeul s-a smuls pe sine
lăsând lungi fâșii de piele verzuie

În ce măcelărie fără milă,
În ce prăpăd fără identitate
Ajungeți, după noaptea nunții voastre,
Ca niște îngere sacrificate?

Spre gol alpin îşi duc domol
turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeţi pe Sohodol,
sunt scorobeţi şi pe Gilort.

E un coșmar să vezi în jurul tău
O-ntreagă țară cum se prăbușește
Și binele, îngenuncheat de rău,
Și fierul roșu, biruit de clește.

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul și neștiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Și te-ai lăsa primejdiei din barcă.