Leonard - poeziile altor autori

Tot sufletu-i un clopot mișcat în vânt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunând în ceasul vieții,
I-asculți bătaia moale, a unuia, departe
Și depărtat în brumă și noaptea cu drumeții.

Degeaba-ți spun adio, că nici nu mai observi,
Ca turme de jivine distanțele-ntre noi,
Alerg parcă spre zarea spitalelor de nervi,
Acum nu mai e strigăt ce m-ar suci-napoi.

Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara?
Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori?
N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara,
Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori?

A fost tragic decembrie
și noi tot ne iubeam,
dar, în ziua dezastrului,
ai plecat de la geam,

Ne-am iubit pe muchie de cuțit,
Ne-am certat în cel mai larg palat,
Unde este, unde este,
În ce loc și-n ce poveste

Se desprimăvărează violent
Şi flori străvechi răsar pe continent,
Şi-atât de alb e totul prin livezi
De parcă-n ramuri înfloresc zăpezi.

Sunt femeia care pune masa
Și femeia care face cald,
Sunt la nunta nunților mireasa,
Dar în lacrimi prea ades mă scald.

Din casă în casă, din floare în floare,
Viața răsare, viața mai moare,
Dar ce e durabil, în inimă, oare?

Adie-a primăvară dinspre stele
și dinspre mugurii conspirativi
pe care tu, cu lacrimile mele,
sub viforele iernii îi cultivi.

De-acum înainte, obişnuieşte-te să trăieşti din amintiri,
din umbre de planete pierdute,
din norii care fug, din amintiri subţiri.