Lauda tomatei - Miron Radu Paraschivescu

Cand vreau sa prind in fiecare cuvant
Tot ce-i frumos si spornic pe pamant,
Cum as putea sa uit vreodata,
De lirica si rumena tomata ?

Mai mandra ca aceste patlagele
N-au nici oamenii-n salba lor margele
Cireasa doar, sau strugurii, sub soare
Pot cuteza cu ea sa se masoare.

Frumosul fruct, crescut pentru saraci,
Ea nu si-l suie-n vrejuri pe araci,
Nobletea toata-n miezul plin si-o strage
Ea, humei negre, limpezitul sange.

in toiul verii plina de dogoare iti umple cerul gurii de racoare,
Iar umbra serii moale cand se lasa
E lampa vie stralucind pe masa.

De paine si de apa tine loc ;
Nici sa n-o fierbi si nici s-o coci la foc :
Ea daruieste omului, mereu,
Ca si pamantul forta lui
Anteu.

Nepreschimbata, cruda nentrerupt.
Cum dintr-a lui rotire s-a si rupt,
Iar cand o musti cu insetata gura
Primeste-o ca pe-o cuminecatura

Si afla taina-n carnea-i stravezie :
Putere-i doar ce-i si lumina vie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Miron Radu Paraschivescu