Lascarica - creaţii proprii

Nici soarele și luna ca tine nu lucesc,
Nici stelele din ceruri la fel nu strălucesc,
Nici apele albastre ca ochii tăi nu sunt
Și chipul ei apare, ca fața unui sfânt.

Aș vrea să pot s-o cuceresc,
Să-i spun întruna, te iubesc,
Să uit de tot ce e în jur,
Doar inima ei să i-o fur.

Era-ntr-o zi de vară caldă,
Un biet băiat ce-ncet se scaldă,
Într-o iubire de-mbătat,
Văzând o fată s-a-ntrebat:

De ce pleci de lângă mine?
Doar știu și eu să te iubesc,
Aș vrea sa fiu mereu cu tine,
Să-ți spun întruna: "te iubesc".

Văzându-te de prima dată,
Ai luat cheia sufletului meu,
Neștiind cine a luat-o
Am încercat mereu.

În noaptea-n care te-am văzut,
Erai ca o mireasă,
Niciodată n-am să uit,
Că erai frumoasă.

Tu ești zâna din povești,
Tu ești graiul românesc,
Tu ești portul național,
Iară eu în ultim hal.

Când mă gândesc la tine simt că mor
Și inima îmi bate,
Mi se face foarte dor,
Când nu te văd aproape

Ce puternică-i iubirea
Și ce tristă-i despărțirea,
Doar la tine-mi stă gândirea,
Pentru tine-i poezia.

Și-am să cred că m-ai uitat,
Nu mai vorbești cu mine
Și plângând, eu te-am lăsat,
Gândindu-mă la tine.