Poezii despre Iubire:

Eu sunt cel dintâi ce-a ridicat condeiul,
Din neam de țărani, ce-și duceau dorul, greul.
În loc de cerneală, aveau țărnă pe palmă,
Și-n loc de odihnă, sudoare și salmă.

Îți spun că te iubesc la nebunie,
Dar în cuvinte simple, nu bizare
Ca să nu-ntrebi de etimologie
Și eu să eludez a ta întrebare.

Rămâneam fără suflare,
Nu puteam să înțeleg,
Îmi doream doar aer proaspăt,
Dar nu m-am încumetat să-ncerc

Sfârşit de an, Decembrie, firesc.
Da-n mine-i ceva straniu - şi grotesc.
De dorul unui gând eu mă topesc
de iarna asta fără de zăpadă,

Dac-ar putea, mulți dintre noi
Și-ar lua iubirile înapoi,
Sărutul dulce și ușor
Și nopțile fierbinți de-amor.

Prin frunzele-arămii se-ntinde tainic dorul,
Și-n stelele din versuri mă-nalț, eu, scriitorul,
Din ramuri arse curge lumina către mine,
Un Univers ce naște destine din destine.

O rază de lumină
În geana dimineții,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieții,

Când se lasă seara peste drumuri mute,
Și umbrele se strecoară printre tăceri,
E-un om minunat dispus să te asculte,
Și-n suflet să-ți aducă mii de puteri.

Te iubesc cu tăcerea adâncă din zori,
Cu suspinul ce-și plânge ecoul în nori,
Cu sufletul meu de-amintiri mă izbesc
Atunci când încerc să-ți compun câte-un vers.

Pe cer apune soarele-n ecou,
Cu flori de vis în suflet te-ntâlnesc,
Tu ești cel mai desăvârșit cadou
Cu care din tăcere mă hrănesc.