Poezii despre Iubire:

Fluturii de soare-nvineţesc privirea
În culori betege se aleargă firea
Când întinde geana ochiul fără vlagă
Se aprinde-n lume steaua ca s-atragă

Nisip împietrit e luna pe ceru’-ți de oase-ascuțite până la nori
Pădurea, de toamnă,-mpletește angoase, surăsuri pătate de-al frigului zori
Din dalta fierbinte țâșnește doar gheața tăindu-mi speranța de lut condamnat
Să-și modeleze inima topită doar ceața în care-ai băgat-o, privind resemnat.

Curând şi vara asta o să plece
pierzându-se în franjuri de senin
și-n urma ei va mai rămâne-o vagă
înmiresmare de uscat mălin.

Tu vrei să te iubesc în lipsă
și doar să îți visez iubirea
în viața asta sunt închisă
în suflet am nemărginirea

Eu știu să aștept, așa cum seara
așteaptă gândul plin de lumină
ca noaptea să nu-și piardă din farmec
căutând orele întunecate în ochii tăi

Tu știi că-n revărsările-ți atât de mute se mai ascunde-un sunet dezbrăcat
și că-n cărările ce-s șerpi în munte, pe mine m-ai lăsat făr’ de păcat?
Că numai Dumnezeu e-n tine mai pur ca-această inimă ce-ți dăruiesc
și nu am zile și nici oase-n mine să îți arăt ce mult eu te iubesc?

M-am gândit să scriu un roman
firește, unul cu tine și cu mine
unul în care „tine” e un „mine”
și „mine” e un „tine”

Te caut în ploaie și te strig fără glas,
În umbra cea veche din timpul rămas
În ochii mei cântă doar dorul de tine
Și-n suflet îmi umbli printre ruine.

Aș dori să înot în toate

cele 70 de procente de apă

Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,