Când se lasă seara peste drumuri mute,
Și umbrele se strecoară printre tăceri,
E-un om minunat dispus să te asculte,
Și-n suflet să-ți aducă mii de puteri.
În nopți cu stele pașii lui sunt aproape,
Și fiecare șoaptă devine un alin.
El ascultă tot ce sufletul tău scapă,
Și fiecare dor se transformă-n destin.
Când vântul te-nvăluie cu umbrele reci,
El îți ține brațul și totul se liniștește.
Privirea lui va rămâne vie în veci,
Iar dragostea sa mereu te ocrotește.
El adună taina ce-o porți adesea-n gând,
Și șoaptele tale le duce spre lumină.
Prin gesturi mici și prin zâmbetul lui blând,
Îți dă un curaj care nu se termină.
Când drumurile par grele și umbre cad,
El rămâne aproape, sprijin neclintit.
Rămâne mereu același vechi camarad,
Cu tot ce ți-e drag și tot ce-i cinstit.
Omul de lângă tine e-o poveste vie,
Ce-ți curge prin vene ca un râu de dor.
Cu el fiecare clipă-i pură magie,
Și inima ta cântă-n iubire și-n zbor.
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: