Hora de ucenici - Tudor Arghezi

Poate-ai auzit de-o țară...
De țara lui Pierde-vară.

Și acel ce nu aude
Are-n țara ceea rude.

Ce-ai să mai spui de Gură-cască?
Cine nu-i să nu-l cunoască?

Dacă te-aș fi întrebat
Despre Papură-mpărat?

S-a dus vestea, -aș fi răspuns,
Ca de-un drac de popă tuns.

Ia seama să nu te-nșeli,
Că trecem la socoteli.

Zece, șapte, nouă, una
Deopotrivă-s totdeauna.

Ba pe cât mi se cam pare,
Nulă e ceva mai mare,
Și un chil e cât un dram/
Bine. Niic nu m-așteptam.

Înmulțești? Ca și cum scazi.
Ce- dat ieri? Ce dă și azi.
Cum e împărțirea bună?
Când sporește și adună.

Cum sunt puse oasele?
La om, pe de-a-ndoasele.

Citești drept? Dar scriu întors.
Pui muștar și iese orz.
Pui cartofi și ies toamna gâlci.
Piatra ce-i? Un fel de zgârci.

Despre măduva și carne...
Niște copite și coarne
Și se vede pe copită
Potcoava nejumulita.

Ce ia cofă din izvoare?
Păcură și apă-tare.

Ce-ți fac vacile-n pășune?
Ce să facă? Rod cărbune.

Ce e cercul? Un pătrat.
Cum e unghiul? Crăcănat.

Un cățel? E un purcel.
Ce-i altfel? Tot ce-i la fel.

Simt acum încredințat.
Tânăru-i om învățat.
Zice Președintele,
Potrivindu-și dintele.

Și noi, zise adunarea,
Ne-am făcut încredințarea.

Așa școală, frate-meu,
Parcă-aș învăța și eu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi