Hambarul din care nu mai iau și nu mai pun - Ion Caraion

Hambarul din care nu mai iau și nu mai pun;
decepția palidă a drumului sferic;
aș fi putut fi mai rău ori mai bun;
există boli mici de lumină și boli mari de-ntuneric
și sâni pierduți prin iarbă, cu care te îngâni;
există munți, surghiunuri și robi între stăpâni.
De ce folos e vântul? Că-ntâmpină zăbave...
Coroana viitoare pe tava unei sclave.
Eu însumi nu știu drumul și nimeni nu-l va știe.
În care-nțelepciune nu doarme-o nebunie
sau n-o să doarmă astăzi? Lăstarul de la sân
cu ropotu-i de lapte sunând prin veac uimire,
în fiecare mugur are-un copac bătrân.
Ce mânz și-așteaptă lupii și cerbii-n cârd, ce mire?
Amurgu-ntinerește și roua-n lan se pierde.
La nunta prăzii timpul s-a-ncins c-un șarpe verde.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.