Gerra Orivera - poeziile altor autori

traducere de Gheorghe Tomozei


Cum valurile cresc peste prundisuri

Traducere Neculai Chirica


Cei care-şi cred norocul tors de stele

Căci nu suntem decât un rând în mers,
Umbre pe-elipsa cu conturul şters,
Cu Soarele Focar – şi-n spatele-i
Maestrul Show-ului din Univers.

Se țese zarea rumenă pe-un iaz cu țărmi molatici.
În codru plâng și-i strigătul cocoșilor sălbatici.

Un grangur hăt, se tânguie și-n scorbură s-aține.

Seri, ah seri albastre, nopți cu lună beată,
Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată…
Pentru totdeauna, fără rost și parte,
Toate pe alături au zburat, departe…

Pădurile-s goale, ogoarele-s seci,
Vin jilave neguri țesute de valuri.
Azi soarele, roată cu spițele reci,
Trecu fără noimă, pierind după dealuri.

Cel ce-a stăpânit peste tezaur
Şi cel ce-a udat Bobul de Aur,
La fel, să doarmă, s-au întors cuminţi
Sub iarbă, hrănind acelaşi Laur.

Căci cred: Roze-atât de roşii cresc doar
Acolo unde-a sângerat Cesar,
Iar Zambila din grădină vine
Dintr-un Sân alb sau os de tânăr Ţar.

Tu, trăieşte Azi, îngână-ţi Cântul
Şi ascultă-n Adevăr cuvântul
Crescut şi luminat de mintea mea:
"Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul."

Bea vin și taci, secunda zboară!