Georgebrancu - poeziile altor autori

Răsăritul e-atât de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămânem prea jos totdeauna când vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor

Subt pomii scriși cu frunză rară,
unde stăturăm, eu și tu,
zării prin joc de primăvară
cum umbra sânilor căzu.

Iertat să fie cel ce la mânie,
Mi-a împlântat cuțitul pân* la os,
Dar neuitat și neiertat să fie
Cel care-a râs de gându-mi bătăios.

Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună;
Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,

Drumurile pe cari nu umblăm,
drumurile ce rămân în noi,
ne duc și ele, fără număr, undeva.
Cuvintele pe care nu le rostim,

Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani sub poduri se depărtează

Anii se vor lungi
încet, încet, cu tot mai mari pași
de la oraș la oraș.
Mă opresc cu ochii în huma săracă,

Purtăm încă în noi, fără izbândă, visuri,
cu libertăți imaginare ne-ngânăm.
Mai stau de pază ca în flăcări, stau ca săbii
severii plopi pe lângă drumul ce-l umblăm.

Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un mușchi strămoșesc.
O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile
altfel decât baba ce-și topește cânepa în baltă?

Copil, fragile globuri eu lansam din pai,
mărunte lumi închipuind pe cele mari.
Subt pomi mărunte lumi, copilă, urmăreai,
în aer le spărgeai cu râsul tău de rai.