Furtună - Nicolae Labiş

M-am plictisit de plictiseală și urât!
Jalea ca tusea mă râcâie-n gât!
Nouri sălbatici sclipesc și pe cer s-adună!
Am să ies și-am s-alerg! Am s-alerg prin furtună.

De când n-am mai strâns chiuind și lăut de sudoare
Snopii țepoși, mascați, să-i aduc în coșare!
De când n-am mai simțit peste frunte și gură
Îndârjindu-mă gândirea deasă și dură!

Palmele mele, ochii mei, voi ce-ați mai făcut?
Fără să știu mi-a fost dor de voi și-am venit!
Zările huruie, miroase-a ozon și-a lut!
M-am regăsit! M-am regăsit!

Trăsnetele rotunde le văd iarăși săltând peste grind
Iarăși cu-ai mei printre ele muncesc și m-aprind
Se-ndrăcește furtuna prieteni! E greu!
Am venit! Sunt tovarășul vostru! Sunt eu!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.