Florin T. Roman - creaţii proprii

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,
cu creanga ta verde desprinsă din rai,
cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,
cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

Românie, Românie, ţară tristă, muribundă,
Ultimele tale lacrimi în ţărână se scufundă.
Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,
Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.

după George Topîrceanu

I.
De prin lunci, de prin poieni

În genunchi,
sub epitrahilul său,
văd cum Pământul e tot mai mic
şi stelele tot mai strălucitoare.

Măi, fir-ar să fie,
de ce femeile astea
n-ajung şi ele mari scriitoare,
mari poetese, mari filosoafe,

O dimineaţă zdrenţuită, sau întreagă –
ce mai contează? -
făcându-şi cuib întru
clipa veşnic muribundă

Cu un poem greu prins la brâu,
ca şi cu o piatră de râu,
într-o seară târzie, liniştită,
precum umbra unui vultur în zbor

(adaptare după un text de priceasnă ortodoxă românească
din secolul al XVIII-lea)

Ce folos, ce folos,

Rostul secundei de s-ar topi în mine,
în loc de sânge cald, palpitând uşor,
mi-ar curge prin vene istoria
şi cerul dintr-un ochi...

Iisuse Hristoase,
Iisuse Hristoase,
cum poate obrazul Tău
încape