Florin T. Roman - creaţii proprii

Mă cheamă liniştea orelor târzii
să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi
din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,
legănându-se în miez de vis de prinţi.

Ceasornic al orelor târzii,
Sfânt!
Ceasornic al clipelor pustii,
Sfânt!

E decembrie.
În văzduh pluteşte,
pe aripi de vânt rece, dragostea.
Ninge iar peste ţara mea.

MOTTO: “Suntem osândiţi la libertate.”
(Sartre)

Motto: Un popor grav rănit încă mai păşeşte, anevoios,
ca printr-o lacrimă amară, dar vie,
pe un drum de pământ noroios,
de la Sarmisegetusa Regia, prin Blaj, spre veşnicie.

Se leapădă natura
de haina frunzelor,
se-mbracă iar poetul
cu roba muzelor,

Beau lacrimi de zare senină,
de nori şi de păsări în zbor,
beau lacrimi din cupa prea plină
a unui prea trist călător.

Din turla vechii biserici,
de leat cu cămaşa străbunicii mele,
sunetul vioi al clopotului
sparge şi această dimineaţă în bucăţi

Unii colecţionează
timbre, pipe, fanioane,
arme de vânătoare,
obiecte de artă,

Ţi-aş dărui chiar acum,
în liniştea acestei seri târzii,
un buchet de flori de câmp
sau câteva fire de liliac,