Donares - poeziile altor autori

Fără vreo reţinere, v-am spus marea taină
a unicei religii din Cogaion,
chiar pe culmea-curcubeu :
„...sunteţi părţi (bune, ori rele) din Dumnezeu

În această ultimă dimineaţă de martie,
explodează sub fereastra mea zarzării –
albinele sosesc – au panere noi, împletite
din razele unicului soare văzut de mine

În pârâul clopoţind peştera-mi, Doamne,
e-o droaie de pietre-mpurpurate –
toate inimile mele anterioare :
pârâul le scaldă mereu, le murmură-n lamură,

Alb magnetic, discontinuu – cavalerii
rogozului, domnişoarele papurei, trestia purpurei
şi altele, până vederea mi-este-absorbită, frântă,
de gaura neagră M-87 : îmi văruiesc streaşinile,

Lecturez un craniu, colonizez un fulg,
spânzur o stea, scot limba canină,
traduc uraganul, transform visul de vară
într-un cal, neftinesc visul de iarnă

Mă doare sufletul acestui crin,
mă gâdilă neuronii acestei gladiole,
multiplicată lumină, xeroxat curcubeu,
pe coala femurului tău ... !

Era lemnul ochiului, mu ;
era lemnul sternului, era lemnul coloanei
vertebrale, era lemnul nasului, mu ;
era lemnul călcâiului, mu ;

Mai sus decât ţeasta-i alt craniu,
mai sus decât acestea-s altele –
cranii concentrice, cranii-orizonturi ...

El încearcă starea de sferă ...
Ea încearcă să taie limba şarpelui,
în vreme ce tu mă răstigneşti iar,
în mărul stâng :

Mulţumesc, Doamne, că mă laşi
să stau călare,
pe-această-nsomnorată protuberanţă a soarelui,
chiar în dreapta Ta...!