Donares - poeziile altor autori

Doar apă-mpărătească-mi urcă-n vine :
ea speră chiar şi-n clipa de cenuşă
să mai deschidă vieţii înc-o uşă,
ori să-mblânzească durele destine...!

Aer, argint, îţi dă Alb-Împăratul
în cupele de crin, în mărgărinţii
dintr-un surâs, iluminând părinţii,
Gura de Rai, de Cogaion, Carpatul...

La mine,-n eon, este-un Cogaion –
vale-n ceruri largă, frig de tremuri-vargă,
diamant-sâgon în tub de neon :
fotonii aleargă, inima să-mi spargă

Sub ceru-Ţi concav, nu ştiu de sunt brav,
ca vre-o stea din droaie, de-o Lyră greoaie,
nici de-am fost ghizdav de-anotimp-zugrav,
de râu, de zăvoaie, stejar de butoaie,

Pe-al Tău drum prea vast, lumea-mi Ţi-e balast,
nori o-ntornadează, nouri o gonflează :
pe pământ, cu fast, în ceruri, fantast,
cu-ntrupări de frază, chiar şi de nefrază,

De-aş fi bazilisc de-nalt obelisc,
sub pânza-ţi de iurtă, ţi-aş da moartea scurtă,
laseru-asterisc, hublou roşu-n plisc,
de-avion, ce-n burtă-i cu-o gintă mancurtă,

Îţi sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia mi-e sferă,
mi-e foton şi-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,

Dacă mă însori, dă-mi umbra pe nori,
mireasă-cireaşă pentru prunc şi faşă,
Soare-naş în zori, dintre zalmiori,
Luna fă-mi-o naşă, de mi-e şi strămoaşă,

Fotonii-mi de-altoi n-au umbră nici joi,
n-au pietre clivante, nici protuberante,
au doar matcă-n roi, gândind preţuri noi,
pentru vămi şi fante, la comete-plante,

De-aur am palat, cu otavă-n pat:
zici că-i păr de zebră, cald, pentru vertebră,
parcă-i puf coafat – bigu-i nestemat –
de-o mână celebră, tare în algebră;