Donares - poeziile altor autori

Plaiul de se coace, calea constelată,
apă de nor, plată, n-or să se împace...

Face şi desface zare-accidentată,

Sunt cel ce-a întâlnit pe Moş-Crăciun,
pe drum, între Stejar-cu-Vâsc şi-Alun –
El are-un obicei : „de-a trage de perciun“
pe cei isteţi, avertizându-i că li-e bun,

Taina mea cerească, luna-ntre antene,
focul dintre gene să te cucerească...

Domnul mă ferească printre pământene –

Fulgerul din mine, umerii tăi – mere,
car de flori de miere urcă-ntre rubine...

Către cele-alpine, scumpe la vedere,

Ochiul din făină, slana frunţii mare,
irisul din zare vor nea-calamină...

Sferuţa afină de-mi sare-n cărare,

Solz-bobuţ de linte, şarpele – ce-n cult e,
baltă, catapulte scapără-n cuvinte...

Viorea cuminte de tine-o s-asculte –

Grea rază din grâne, rai-gură-de-floare,
Olt de lăcrămioare şi-aprind perle-n zâne...!

Cine urcă oare arca-n zări stăpâne,

În valea roşie, în valea galbenă, în valea portocalie,
în valea albastră, în verdea vale, de vrei, ori, pe rând,
în fiecare dintre cele zece clipe sacre, chiar în toate văile
curcubeului – cel din Zalmoxianism, Iubito, unde văile-s

În buzunarul drept de strâmb al Primăriei de Păpuşi,
intră banii luaţi de la mine prin şapte sute şaptezeci
şi şapte de impozite : pentru umbra blocului meu de beton,
pentru umbra ploii – picuri-picuri – ce-i cade – da, din joi

„– Mare, ia-ţi umbra şi du-te...! Poţi fi cerul strămoşesc
al Daciei mele, bine gospodărit, cu constelaţii
agreste-ndeosebi (Cobiliţa, Racul, Rariţa, Şarpele),
dar şi urbane, ici-colo (Lyra – nu Cetera –, Spiţelnicul)...!