Poezii despre Diverse:


  • Dorința de Crăciun

    Sălbăticiunea care-mi dă târcoale,
    nu are formă și, cu niciun chip,
    nu pot s-o prind, cu ea să înfirip
    un dialog, un cap de pod, o cale.


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Sonetul XXXI (se frânge rădăcina ...)

    Cu scorburi ţintuite de neguri şi tăcere,
    Zac azi prizoniere, tari trunchiuri prăvălite
    De stihiile vremii, din nesenin pornite,
    Desţelenind prezentul de visele aptere.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Eu sunt… Tu ești…

    Tu ești cea mai frumoasă ființă,
    Eu cel mai bun, cel mai concret;
    Tu ești iubirii bună știință,
    Eu cel mai iubăreț poet.


    « Claudiu Românu »
  • Treabă de alegere

    a spune totul
    pentru a nu se înțelege mai nimic
    sau a nu spune mai nimic
    pentru a se înțelege totul


    « florianruse »
  • Sonetul XXX (ce început e-acela ...)

    Ce început e-acela în care eu sunt nins
    De hoardele de fluturi 'n-al iernilor palat,
    În nepăsarea Marii Clepsidre-ncarcerat
    Şi-n care biet siliciul nisipului stă stins?


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul XXIX (sonetul nedreptăţii ...)

    Cu gânduri încheiate sub fruntea înridată,
    Privind cu ochii minţii spre vremuri viitoare,
    Se căina pe sine, un prins în închisoare
    Jertfit de o minciună, în veci învederată.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Etern strigoi

    "Pe-atunci când încă hoinăream
    prin lumea ei de ceață,
    că de abia mai bântuiam
    prin propria mea viață,


    « florianruse »
  • Sonetul XXVIII (sfinţit de flori ...)

    Înconjurat de spaime, gonit de îndoială,
    Ferit de certitudini, doar plâng adăpostit
    Lângă copacul firav ce azi a zămislit
    Flori roşii sub apusul în care par beteală.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul XXVII ( maldăr de lujere ucise ...)

    Pustiul meu din suflet a zămislit ciulini,
    Câmpie nemiloasă a vieţii care-i dusă,
    Acolo deznădejdea îşi urlă nesupusă
    Blesteme de-ntinare şi-atingere de spini.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul XXVI (plâns ...)

    Cum cade din ceruri o ploaie amară
    Aşa se strecoară sălbaticu-mi plâns
    Şi-adapă izvorul ce apa-şi strecoară-n
    Firide, prin munte, mai larg sau mai strâns.


    « Ovidiu Oana-pârâu »