Poezii despre Diverse:

Peste cetate, noaptea a rânduit drept pază
Străjer atotputernic, dorita nelumină,
Odihna e primită ca oaspete de vază,
Chiar luna-și face norii, în juru-i, pelerină.

La țărm sub nisip se usucă
Oase albite şi-un craniu de cal
O stranie şi nelumească nălucă
Împietrită în chip mineral.

Cu ispitiri născute-n abisele flămânde,
Nedreaptă mi se pare şi mult prea aspru chin,
O noapte ce refuză odihnei să mă-nchin.
Întins, strivit de punte's. Pleoapele arzânde,

Singurătatea, când cel drag mi-e casă,
E deznădejde și nici Dumnezeu
Nu-mi dă speranță, cum voi trece eu
De zidul orb, când celuilalt nu-i pasă?

Prea des mă plec cu fruntea peste masă,
De-acolo mă pornesc spre nou trecut
Şi-mi biruiesc prezentul prea durut
De grija că aici nu mai am casă.

Nu bănuiam că marea întemnițează dorul!
În ascunziș de taine, sub vălul ei de valuri,
Ea macină tristețea-n siliciul de pe maluri
Să fie morții casă și liniștii covorul.

De ce m-aș umili cerșind un mâine
Pe care-l port, chiar dacă nu l-aș vrea?
Cărare-ntortocheată, bună, rea
Îmi e viața dată, om sau câine.

Când genar din cingătoare
Scutura a nopții haină,
Dans vrăjit de ursitoare,
Din divin amăgea taină:

Când vrei ceva mult mai presus de tine
Și crezi că poți să fii, nu lut, ci stei,
Preschimbă-te pe tine în temei
Al mersului vieții spre mai bine.

Era senină cale către lume,
Primind în largul ei pe prichindeii
Schimbați de timpul lung în ghioceii,
Cernuți prin dăruire și cutume.