Poezii despre Diverse:

Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas.
Între cuvinte-mi freamătă pământul
Să nu pricep din el cât a rămas.

Perdelele nopţii cad iluzorii;
Umbre-epave se-agaţă de stânci.
Vânturi solare biciuie zorii...
Greu ne începem suişul. Pe brânci!

Păduri ceţoase-mi cresc mereu în cale
Parcă strângând la veştedul lor sân
Ţărâna-n care timpul mă prăvale
În colţ de văgăună să rămân

Învăluit în lumea mea de vise,
Un nou Aeneas rătăcind pe mare,
Furtună sunt de căi zămislitoare
Izbind în toate porţile închise.

Inima mă-ndeamnă: Spune-i!,
N-o lăsa, crepusculară,
Val spumat pe creasta dunei –
Răzleţire solitară,

Mă bântuie vântoasele de seară...
Cu-o lume-ntredeschisă mă pătrund.
Rătăcitoare-n golul furibund
Mă amăgeşte clipa solitară.

Încins de gânduri mă retrag spre seară
Pe drumuri slugărite de demult.
Eliberat – ca dintr-un vis ocult –
Vântoasele mă prind în horă iară.

Nu-i piatră să nu fie răsturnată,
Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!
Lumina ferecată-ntr-un cristal
Sigur, cândva, va fi desferecată.

Răspunsul cerut de ADINA SPERANTA la poezia '' Să nu uităm asfinţitul '' a poetului FLAVIUS.

Să ne îmbrăţişem în pragul nopţii,
să nu uităm asfinţitul,
imagine afişată-n memorie.
Ochii păstrează şi ei pe retină