Poezii despre Diverse:
- Cititor de semne şi alte însemne
Aşa cum devreme ziua dă semne bune ori rele
de tu o să le vezi,
iubirea va pune pe ochi şi pe obraz,
bucuria ori tristeţea venită din interior.
« flavius » - Fals
Am ajuns să cern cuvinte
Printre falii rupte-n minte
După clipe adormite.
Aș fi putut să le cos
« cristianalexandra » - Farsă
Cu o moarte simulată
într-o farsă penibilă,
după aceea
cu multă tragere de inimă
« flavius » - Cântec de leagǎn
Când dormi ești mai frumoasǎ decât treazǎ.
Deci lasǎ-te, iubita mea,-ntre perne!
Cu tine armoniile eterne
Se-nchid ȋn crisalide și-nceteazǎ.
« Radu Stanca » - Poet te naşti
Să fii poet înseamnă să trăieşti
(Nu se iau lecţii de emoţii intensive)
În profunzimi înveţi să locuieşti
Făcând călătorii introspective.
« Liliana Trif » - Piramidă în deşert
În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului
şi tot felul de judecăţi,
nişte adevăruri neadevărate dar cu impact.
Respir uşurat tot ce am învăţat ca un dat
« flavius » - Poezie din timp
Treci tu, timpule ,ca apa si imi spala de pacate
Lupta mea necugetata -fata ,ochii de sperante !
Da-i luminii sens din timp ,sa renasc a doua oara
MAngaie copacii tristi ,chipuri de odinioara!
« Dumitru Cristian » - O pasăre învinsă de zbor
Nu eu sunt noaptea declarată sublimă, nici bolnavă,
sunt ţipătul care prevesteşte furtuna,
cuprinsul în care zace tăcerea cuvintelor,
paraşuta care nu se deschide
« flavius » - Poveste roz
Stigmatizaţi de iarnă şi de frig
Te strig sau poate doar voiam să strig,
Te chem sau poate doar visam că vii
Să desprimăvărăm analogii
« Liliana Trif » - POVESTE INTERACTIVĂ
Am să încep această scriere printr-o poveste.
A fost odată, într-un ţinut de spice şi de ger cu băiat cu ovăzul în păr. Şi dinadins umbla cu capul gol ca o lampă cu petrol şi lumina întunericul vremurilor ivite. Era un copil de la ţară, simplu, care se juca printre mestecenii din sat, se scaldă cu broaştele în lacul cu lumina în punţi, un copil care sucea capul fetelor frumoase prin armonica vorbelor sale, un copil în care sângele fierbea de mic şi care aşa de mult ar fii dorit să scoată cuţitul de la carâmb atunci când era supărat de semenii lui. Dar iubea toţi oamenii din jurul lui şi pentru oameni ar fi fost dispus să şi moară…. ‘’ când răsună cornul pe la stână vreau pentru toţi oamenii să mor’’.
El vedea lumea din jurul lui altfel, avea imaginaţie, avea viziunea lui, avea trăirea lui, avea clocotul lui, vedea faguri de miere şi de vânt în jurul lui.
« CRITICUL BLIND »

