Poezii despre Diverse:


  • Cititor de semne şi alte însemne

    Aşa cum devreme ziua dă semne bune ori rele
    de tu o să le vezi,
    iubirea va pune pe ochi şi pe obraz,
    bucuria ori tristeţea venită din interior.


    « flavius »
  • Fals

    Am ajuns să cern cuvinte
    Printre falii rupte-n minte
    După clipe adormite.
    Aș fi putut să le cos


    « cristianalexandra »
  • Farsă

    Cu o moarte simulată
    într-o farsă penibilă,
    după aceea
    cu multă tragere de inimă


    « flavius »
  • Cântec de leagǎn

    Când dormi ești mai frumoasǎ decât treazǎ.
    Deci lasǎ-te, iubita mea,-ntre perne!
    Cu tine armoniile eterne
    Se-nchid ȋn crisalide și-nceteazǎ.


    « Radu Stanca »
  • Poet te naşti

    Să fii poet înseamnă să trăieşti
    (Nu se iau lecţii de emoţii intensive)
    În profunzimi înveţi să locuieşti
    Făcând călătorii introspective.


    « Liliana Trif »
  • Piramidă în deşert

    În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului
    şi tot felul de judecăţi,
    nişte adevăruri neadevărate dar cu impact.
    Respir uşurat tot ce am învăţat ca un dat


    « flavius »
  • Poezie din timp

    Treci tu, timpule ,ca apa si imi spala de pacate
    Lupta mea necugetata -fata ,ochii de sperante !
    Da-i luminii sens din timp ,sa renasc a doua oara
    MAngaie copacii tristi ,chipuri de odinioara!


    « Dumitru Cristian »
  • O pasăre învinsă de zbor

    Nu eu sunt noaptea declarată sublimă, nici bolnavă,
    sunt ţipătul care prevesteşte furtuna,
    cuprinsul în care zace tăcerea cuvintelor,
    paraşuta care nu se deschide


    « flavius »
  • Poveste roz

    Stigmatizaţi de iarnă şi de frig
    Te strig sau poate doar voiam să strig,
    Te chem sau poate doar visam că vii
    Să desprimăvărăm analogii


    « Liliana Trif »
  • POVESTE INTERACTIVĂ

    Am să încep această scriere printr-o poveste.

    A fost odată, într-un ţinut de spice şi de ger cu băiat cu ovăzul în păr. Şi dinadins umbla cu capul gol ca o lampă cu petrol şi lumina întunericul vremurilor ivite. Era un copil de la ţară, simplu, care se juca printre mestecenii din sat, se scaldă cu broaştele în lacul cu lumina în punţi, un copil care sucea capul fetelor frumoase prin armonica vorbelor sale, un copil în care sângele fierbea de mic şi care aşa de mult ar fii dorit să scoată cuţitul de la carâmb atunci când era supărat de semenii lui. Dar iubea toţi oamenii din jurul lui şi pentru oameni ar fi fost dispus să şi moară…. ‘’ când răsună cornul pe la stână vreau pentru toţi oamenii să mor’’.
    El vedea lumea din jurul lui altfel, avea imaginaţie, avea viziunea lui, avea trăirea lui, avea clocotul lui, vedea faguri de miere şi de vânt în jurul lui.


    « CRITICUL BLIND »