Poezii despre Diverse:

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare;

Mortul

E îngropat în lutul reavăn.
Doamne, cum de poti sa-l lasi?

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp
Cu iarbă care rugineşte de la prima oră
Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei

Trec pe sub Turnul Sfatului cu oarecare exaltare
privesc atent din toate unghiurile,
clădirile Sibiului cu aură amestecată: gotică şi barocă.
Calc pe urme imprimate-n colbul vremii,

A coborat peste oglinzile lumii
Lumina din tara limbii mele
Si au orbit, puzderii, oglinzile lumii
Pe veci datoare silabelor mele.

Într-o noapte lovită de îngheţ
cu sufletul desenat pe geamul ferestrei
înghit în sec spânzurat de cuvinte,
încerc să fiu în mijlocul gândurilor

Criticul negru

Azi în mintea mea apare
O obsesie ciudată

Eu sunt o minge de fotbal,
Un glob cu aer,
Un balon
C-o existenţă zbuciumată legată-n veci de stadion.

O foaie de hartie si un creion de scris,
Atat as vrea sa imi rezerve viata,
Sa am o sansa, practic, nu doar un simplu vis,
Ce se destrama-ndata ce vine dimineata.

cum se desprinde ochiul de pe luciul apei
negustorul de săbii cu tâmpla crestată
apoi omul de tinichea şi tu bându-ţi cafeaua
pe furiş sub norul de fum şi-o frunză de laur