Poezii despre Diverse:

Presupunând că-n plin nimic,
sictirit, undeva în afara timpului,
ai un moment de inspirație dramaturgică...
așa încât:

– Când oare, țara asta, o s-apuc și eu
s-o văd în sfârșit așezată, firească?
– Foarte curând de n-ar fi într-atât de greu,
în străinătate, să se stabilească...

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

"Cum sunt mereu puțin din ce-aș fi preferat să nu deviu,
mă-ntreb: oare-i într-adevăr dorit să mă comport,
prezentu-mi, ca și când n-ar fi în general eșecul viu
al vechilor proiecte ce faptelor mi-au fost suport?

Mi-e dor, mi-e dor – şi-mi pare rău
Că nu eşti lângă mine.
Mi-e dor, mi-e dor – de dorul tău
Voi scrie versuri fine.

Privesc şi umplu-n tăcere
scorburile adânci ale sufletului.

Pun la început gândurile,apoi visele

Nicicând n-au plâns atâtea frunze triste
Sub cerul unui singur anotimp,
Nicicând scenarii sumbre, alarmiste,
N-au dat atâtea drame-n contratimp.

Din pustiul mohorat
Lumea se infrupta nesatula
Un vant turbat
Imprastie cuvinte

Batere de camp ingrat
In dimineata disperarilor curate
Cand gandul trist si ingamfat
Alearga dupa clipele furate.

Într-o țară ce trecuse de curând
de la comunism la democrație,
se trezi un oarecare aberând
cam așa la un sondaj de-opinie: