Poezii despre Diverse:
- Trepte ale ignoranței
Când înțelegi că nu-nțelegi,
încă mai ești un rezonabil ignorant;
când nu-nțelegi că nu-nțelegi,
(atunci) devii deja de-a dreptul enervant…
« florianruse » - Divina Tragedie - Cântul VII
Se poate, oare, Doamne, ca-n poveste,
Să las în urmă visele-mi himere,
Cu deraparea lor spre căi funeste?
« Adrian Erbiceanu » - Ceva mai nimicuri despre cuvinte
Nu am idee ce se întâmplă de la un timp cuvintelor,
însă parcă își pierd pe zi ce trece din greutate...
Cine știe? Probabil s-or vrea și ele în pas cu vremurile,
așa că și-au impus o dietă strictă... E dezarmant, ce mai.
« florianruse » - Divina Tragedie - Cântul VI
Vină Zeiţă şi dă-mi ajutorul,
Odată ajuns la Poarta cea mare,
Putere să am să fiu naratorul
« Adrian Erbiceanu » - Divina Tragedie - Cântul V
Acelaşi drum cernit aveam în faţă
Şi-aceeaşi ploaie neîndurătoare.
Dar “luminat” eram, ca de-o povaţă,
« Adrian Erbiceanu » - Un mic apel la demnitate
"Iată ceva legat
de prieteni și vrăjmași"
zise-un părinte-odat'
bunilor enoriași:
« florianruse » - Divina Tragedie - Cântul IV
Ce căutam prin noaptea asta rece,
Pe căi pe care numai ursul suie,
Când nu aveam cu cine mă petrece?
« Adrian Erbiceanu » - Asigurarea unui părinte
Noblețea, fiule,-i un mit,
când ai ceva de dăruit... -
Nici sfinții nu își prea permit
să dea pe gratis gratuit!
« florianruse » - Divina Tragedie - Cântul III
Nu ştiu dacă vreodată aş concepe
Să răspândesc ceva în lumea largă
De n-aş avea idee cum se-ncepe…
« Adrian Erbiceanu » - Divina Tragedie - Cântul II
Scăpat de umbra ce-mi stătea în cale
Pornii să urc făr’ a privi în urmă,
Eliberat din lumi materiale.
« Adrian Erbiceanu »

