VIZIONARĂ

duminică, 20 decembrie 2015

Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
fantezia disipării întregeşte gestul;
îşi cere zilnic viaţa din drepturi amânate,
nu uită sa-şi ceară, uneori, şi restul.

Cum n-ajunge timpul să privim banalul,
umblă tinereţea-n sfere de sublim;
apa-şi are malul, valea-şi are dealul,
şi-abia ne facem loc ca să murim.

Tot zăbovim. Trăim sub miresme tari,
avântaţi departe si cautând un rost;
însufleţiţi de sine în neliniştile mari,
viaţa ne risipeşte şi cere contracost.

Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
umbla tinereţea-n sfere de sublim;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
şi-abia ne facem loc, ca sa murim.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: