Poezii despre Diverse:

Valul de lumină, ziua-ncet îşi lasă
Sărutând tomnatec maluri care tac,
Jos, pe lunca verde, în vals de mireasă,
Lebedele albe lin plutesc pe lac.

La poarta sufletului agățat de-o iederă
zâmbetul își face loc
în fereastra fiecărei dimineți
dăruind glas inimii, te îmbie la visare,

pe maestrul olar din albumul greciei
l-am întâlnit în parc l-am rugat să-mi facă un om de zăpadă
la roata lui norocoasă

Nah, că iar s-a lăsat întunericul și eu încă stau spânzurată de nimicurile zilei. Puzderia de secunde care au trecut s-au izgonit una pe alta, iar eu mă uit în urmă și îmi dau seama că nu am dus la bun sfârșit ce mi-am propus astăzi. Și nu am dus la bun sfârșit ce mi-am propus ieri, în schimb, au încolțit în mine niște ciocuri de păsări de septembrie pe care le îngrop cu ceremonie în cutia trotinetei. Nu de alta, dar astăzi, când am deschis ochii, lângă mine eram eu, o rivală! :)

Acum că am stârnit vântul, pot decolora pădurile din hârtie creponată și pot semna în alb pentru definiții și teoreme ale inimii.

Se spune
Că din pământ am fost zidit.
Da, din pământ,
Din lut cu sânge strivit,

în bufetul gării
nu s-a schimbat nimic
glasul roţilor de tren
se rostogoleşte strident

Poezia e sufletul poetului
Ce mângâie hârtia cu șoapte de dor,
Rostite cu vârful penelului
În versuri ce poate-l fac nemuritor.

Întâi a nins. Apoi s-a stricat drumul.
Sau a fost invers? Nu mai ştiu prea bine…
Dar poate să constate orişicine
Că-s gropi tot mai adânci şi cu duiumul.

Moşule, m-am frământat
Cum să-ţi scriu aceste rânduri,
Să-nţelegi că sunt doar gânduri
Şi că nu sunt supărat.

Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa
ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă
toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă
Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă