Poezii despre Diverse:

Oamenii adormeau mult mai încet
În timpurile de-atunci,
Timpuri ieșite din uz,
De câteva secole bune.

vinovată sunt de vis și de nevis
cum un cer fără senin, fără roade un cais
vinovați suntem când luăm din viață prea mult
vinovați când trecem renunțând să trăim

viață, poveste a mea
spusă de lut și aer, și apă
de întuneric și lumină
de suflet și tăcere

Ramuri de durere

Autor:Rolea Nicolae

sprijină-ți tâmpla de tâmpla mea
în noapte pe prispa asta în vers
și să ascultăm cireșii cum îmbobocesc
drumurile cum își întind oasele obosite

Mâinile se plimbau vag pe geamul ferestrei
De-a lungul chipurilor îmbătrânite,
Toată lumea iubea. Copiii râdeau cu hohote,
Doar eu mai gândeam.

Somnoroasă noaptea vine peste ramuri de durere,
Pe când vântul suflă rece prin izvoare de tăceri,
Eu prin liniştea furtunii iau din slove mirt şi miere
Să-mi adăp bătrânul suflet sub umbrela de poveri.

pe care nici nu le mai știu
am construit povestea unei zile
tot adunând miracolul târziu
al vorbelor pe-ngălbenite file

e un om privind cerul
între două clipe ce vin pe rând şi trec laolaltă
pe străzile zorilor strigă vânzătorii de ziare
în pragul cafenelei din colţ, un boem

Cer iertare, poeziei că n-am scris aşa curat..
Că n-am scris cu doru-n suflet aşa cum m-a aşteptat!
Florile de primăvară tot mereu m-au îndemnat
Să le scriu în vers, dulceaţa! Însă eu n-am ascultat!