Poezii despre Diverse:

foneme, refrenuri, chipuri, pași, umbre
cartiere în primăvară, cartiere în poezie
ferestre care privesc și nu mărturisesc
drumuri sinusoind printre clipe

Cântă cucul în română
proștii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

ziua în care l-am cunoscut pe adam
miroasea a poezie până la rărunchi
oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând
jefuiți de propriile lor pene

merg înapoi prin mine
cum un timp întors
cu bătaia inimii în tâmple
surâsul să-ți găsesc

poţi să alergi cum timpul de-a lungul şi de-a latul,
cu surâsul în mâini, cu îmbrăţişarea pe buze,
să înveţi teii să ningă magnolii
şi cireşii ceasuri cu o clipă din viorile lui Corelli

sta în zare
ehei cât sta
ai să răceşti – mă gândeam
dă mâna, spunea

Ştiu numele vântului
desenat printre crengi înflorite
la ora când trupul amiezei
se frânge

Nu mai eşti o floare cum ai fost odată?
Nu mai porţi pe spate părul despletit?
Dar la mine-n suflet văd că pui să bată
Dorul tău năstruşnic, gata-ntinerit.

mai stai așa, privind, cum într-o scenă cu vrăbii
şi migdali înfloriţi
peste care picură funigeii soarelui de mai
confundaţi cu iarba şi aerul

La o petrecere, pornit-au, anoști,
o mică dispută, un grup de cârcotași
și-un altul, cam prea doct, de relativiști,
despre un el și-o ea în dans de-o vreme prinși: