Poezii despre Diverse:

Eu tac și nu mai spun, nimica
Nici de trecut și nici de viitor
Când, mă zdrobește-ncet, secunda
Orologiului bufnind necruțător

Ţara mea, Sfântă icoană,
Ţara mea, meleag de dor,
Tu eşti pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îţi este bine sau greu?
Că aici mulţi dintre noi te lăudă cu vorbe deşarte,
Căci aşa e omul lăsat de Dumnezeu.

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

RĂTĂCIND PRIN TENEBRE


Eu, rătăcesc prin întuneric,

Singurătate, tu, pasăre mică si urâțică
te-am găsit abandonată și de toți hulită

Privind cât de mult cu mine semeni,

Conștiința-mi vorbește din amvon,
nu m-am dezis niciodată.

tu nu iei lucrurile-n serios

SINGURĂTATE

Monştrii de bâlci, singurătatea neliniştii,
moment înainte de moarte

De-aș avea la ceruri ușă
Să-i revăd pe-ai mei, ce-au fost
Căci de dor inima-i pusă
La chinuri cum n-au mai fost.

Nimic mai milostiv decât lauda Domnului
de teama greșelii devenită păcat
ce-mi scormone sufletul
cu sulițe de sticlă,