Poezii despre Diverse:

Atât de promisă

Stãm încã la coadã la miracolul zilei,
de nicãieri sosesc iluzii, fantasme, e frig dar

Ultimele văpăi ale privirii tale
aidoma apusului sau răsăritului
- doar Zamolxe poate ști -,
războinicule,

Între cer şi pământ
o larvă-descânt
nici vierme târând
epave de gând

De ziua lui Mihail Eminovici 15 ian 1850 15 iun 1889

Luminează-ne, tu, Mihai Eminescu,

- De ce mă strângi aşa,
o, Timp nătâng,
De ce mă strângi aşa?,
i-am zis.

La porţi de izvor
năframă de nor
flutură uşor
fuioare de dor

Măreață clipă, și...Măreață Faptă
v-ați aciuat în gândul meu curat
că aș putea să mă desprind de șoaptă
și să vă chem pe-un front însângerat.

În noapte, cu sclipiri de luna plină,
Ai pus poezia vieții la rădăcină,
Iar în inimile noastre ai adus eternul tei
Și mereu ai reușit să fii mai bun ca ei.

Ne plouă şi ne ninge
Timpul
şi umerii
ni-s prea firavi

Eminescu-i izvor de iubire-n suflet glăsuind,
Plimbându-ne-n natură la pădurile de argint,
Cu cântecele dulci-n miresme de flori minunate
Și vântul puternic ce-adună frunzele moarte.