Dalbe flori, eu cui v-arunc?
Închina-m-aș fi la Prunc.
Dar mi-e pruncul învăscut
În tăcere ca un scut
Și când tace, tac și eu.
Dar s-a-ntoarce-n cerul meu
Cu auzu-i de fantasmă,
Da-mi-a el să sorb mireasmă.
Mi-a da el și mie, da,
Miere din prisaca sa.
Barem câte-o cană grea
De-nchinare-aș altui zeu
– Greul acesta-i cel mai greu –
N-aș mai atuncea eu.
N-ar mai fi pe lume ape,
Sate, rosturi, țânci, agape.
Și s-ar stinge pe pământ
Lună, soare, cântec, vânt.
V-am cules și v-am strigat
Să vă am, nu să vă bat,
Florilor de împărat.
Cui cânt eu, n-am mai cântat.
Cupe dalbe cu eres,
Închina-m-aș cât mai des,
Lujerilor voștri sfinți
De Iisuși între părinți.
De părinții-ntre Iisuși.
Lerui-ler, voi, mii de uși!
Mii de uși, mii de copii.
Lerui-ler, împărății,
De lumină
Ultra-plină,
Căreia din mers îi spun –
Să-i tot fie anul bun!
Să ne fie țara țară
Și să râdă cine-o ară
Și s-o are doar bărbații
Teferi, nesătui de spații
Ca vulturii și Carpații!
Și să-i strângă roadele
Sârga, nu iscoadele
Tâmpla, nu-ntâmplările
Noima, nu-nșelările.
Dalbe flori unde-nfloriți
Domnul e cu voi, să știți
Și v-aude și vă crește.
Crește timpul nefirește
Și în el ca într-un ou
Naște Dumnezeu cel nou,
Naște Dumnezeu pe țară
Primăveri din primăvară.
Distribuie: