Mi-am amintit de frumusețe în noapte;
Din tăcerea neagră m-am trezit văzând
O revărsare de soare peste Italia
Și verdele Ravello visând pe înălțimi;
Mi-am amintit de muzică în întuneric,
De limpezimea iute a unei fugi de Bach
Și de apa curgătoare cântând peste stânci,
Când, odinioară, în codrii Angliei, am auzit o ciocârlie.
Dar toată frumusețea amintită nu e
Decât un vag preludiu la gândul la tine —
Ești cel mai ales suflet pe care l-am cunoscut,
Iubitor de frumos, cel mai nobil și mai bun;
Gândurile mele te caută precum valurile țărmul,
Și când mă gândesc la tine, îmi găsesc liniștea.
Distribuie: