Ai rupt bucăți din suflet și le-ai lipit mereu
când ai strigat la stele cu vocea gri și rece
nu-ți mai expune chipul cu masca unui leu
căci într-o zi iubirea din brațe o să-ți plece...
Tu te hrănești cu lacrimi căzute de la zâne
le sorbi cu saț supinul născut din suferință
să taci pentr'-o secundă ar fi chiar o minune
dar n-ai putea să-îngădui atâta umilință
Și te repezi ca uliul cu vorbele tăioase
spre sufletul cuminte ce-a stat de-a dreapta ta
veninul din cuvinte ușor s-a scurs în oase
printr-un mănunchi de gânduri prelins pe tâmpla sa
Degeaba-închini acuma cuvintele în gură
le lustruiești prea lesne și le-împletești cu dor
că n-ai să-i vindeci rana cu-a ta privire dură
Mor sentimente-n fașă - tu ești călăul lor!
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Detalii poezie:
Distribuie pe: