Cele trei surori - II - Rene Char

A doua scoate-un strigăt și evadează din
Albina ambiantă și din roșcatul tei.
Ea e o zi de vânt neîntrerupt,
Zarul albastru-al luptei, pândarul zâmbitor
Când lira lui rostește: “Ce vreau, se va-mplini!”

E ceasul să se tacă
Să se devină turnul
Râvnit de infinit.

Cel ce pe sine se vânează fuge de casa lui fragilă
Vânatul îl urmează acuma fără teamă.

Lumina lor e-atât de-naltă și sănătatea lor atât de nouă,
Încât cei doi care se duc fără să-nsemne nimic deosebit
Nu simt cum îi aduc din nou surorile la ele
Cu-n lung căluș, călușul de cenușă, pe albele păduri.




Traducere Gellu Naum

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rene Char



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.