Catrene

vineri, 29 iulie 2016

Rătăcea printre tineri cu ochi visători,
Gândea la măreţia lunii în mantia nopţii,
La legănatul holdelor aurii în arşiţa verii.
Ce frumos! Îndrăgostiţii nu cunosc spinii.
***
Florile cerului răsar noaptea pe bolta cerească,
Se retrag în zori lăsând roua să strălucească.
Îndrăzneţul soare le soarbe dintr-o răsuflare.
Câmpul verde până-n zare te îmbie la visare.
***
Când ai stat pe plajă, de ce nu ai priceput
Că declaraţiile dulci erau scrise pe nisip?
Le-a luat valul, au dispărut şi totul s-a uitat.
Bazează-te pe armonie. Nu vei rămâne dezamăgit.
***
În strălucirea de giuvaier din roua dimineţii
Mă legăna foşnetul plin de pace al pădurii
Şi susurul dulce-glăsuitor al pârâului.
Hotar pentru cele mai înalte visuri ale omului.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.