FloricaGhigeanu - creaţii proprii

Maria, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, de-aș putea schimba
Nisipul mării în cuvinte înaripate, eu tot nu aș putea
Slăvi mărirea Ta. În furtuna suferințelor, la grea încercare,
Sfânta Fecioară nu ne lasă să cădem în abis de disperare.

Vifor nebun, te rog, fii zefir cuminte
Când treci peste colibele dărăpănate.
Nepăsător ai stins focul din vatră
Lăsând copiii sărmani să plângă.

Un copil minune în lumea muzicii
N-a știut că recviemul ce i-a fost comandat
Era dedicat propriilor sale funeralii.
Geniul lui Mozart depășea compozitorul Curții.

Prin legănatul fulgilor de nea zăresc cerul.
De sus am primit vestea minunată
A venirii Domnului Iisus
Să ne aducă iubirea, darul necuprins.

Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:
"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.
Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă
Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.

Pe înserat la marginea lacului stând
Amândoi erau duși de același gând.
Fermecați de splendoarea rar întâlnită
Erau copleșiți de emoții. Prima idilă.

Respiră mireasma ce dăinuie între trandafiri,
Nu privi spinii cu dispreț. Şi ei pot fi folositori.
Trăiește în anotimpul inimii îndrăgostite.
Întotdeauna viața a fost înnobilată de iubire.

Soarta ne-a încredințat acestui pământ
Cu condiția să plătim tributul la sfârșit.
Tot ce-am câștigat numai lui îi vom lăsa,
Iar el recunoscător în dune ne va plimba.

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.

Așa cum pământul iubește apa, te iubesc eu.
Ești comoara tăinuită a sufletului meu.
Inima îmi este pecetluită cu dragostea ta.
Este atât de dureros când nu te pot vedea.