Bulevardul viselor stinse

miercuri, 20 mai 2026

Nu știu ce simți tu, dar
Îmi place să stau singur -
Fără numeni în jurul meu,
Care să mă critice, preseze,
Făcându-mă cine nu sunt.
Prefer să rămân în lumea mea,
Unde pot fi propriul meu stăpân,
Fiind acceptat de îngerul meu păzitor -
Care nu mă judecă mereu.

Precum o faci tu! Zi de zi...

Fixându-ți privirea plină de scârbă;
Arucându-ți energiile negative
Ale minții tale necoapte
Care judecă o carte după copertă,
Fără a gândi corect -
Asta numai un imatur ar face.
Însă, când eu încep a mă revanșa,
Doar pentru o clipă;
Ura ta mă trimite în pământ,
Sufocarea fiind anxioasă.
Un drăcușor care își îngroapă bunătatea, ca și rival.

Ce trist e să trăiești din bucuria
Stâlcirii fericirii altuia.
Mulți ca mine au regretat
Dulceața acestei vieți
Și au ales calea curmării ei -
Dar, eu nu pot fi așa!
Chit că ei ar face din asta
O altă poveste tristă televizată,
Prefăcându-se că le pasă.

Crede-mă, frate...
Numai eu, cel că tine -
Te poate ajuta cu adevărat!

Căci, prin uniune
Putem distruge infernala aroganță
Și face loc la speranță.
Peste tot în lume, plini de amărăciune
Se plimbă pe această lume, dar și cea de dincolo -
Suflete neînțelese, prefăcute în cenușă de boala batjocurii;
Încercați de propria lor durere
Fac tiptil pașii suferinței -
Pe bulevardul, unde visele lor-s triste,
Necoapte, rămase fără dorință.

Din nefericire, stinse...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.