Brontë - Ion Caraion

Nopți de vânt, apoase reliefuri.
Moartea înseamnă copacii c-un diamant.
Vraiște, cu păr halucinant –
vin la noi femei din alte evuri.

Totdeauna nunțile pieirii…
Muribunzii își alungă ideile.
Întuneric – cine se apropie – în toate blidele:
turnate cuibare pe flautul șirii.

Jupuit de viu ca Marsyas,
în pământ fără timp, deolaltă cu luna,
oblicul lujer – Monos și Una
calcă rufele crinilor care-au rămas.

Nopți de vânt de larguri… Siluete
vântură-ntâmplări și amăgire.
Bat în cuget degete secrete,
ca-n metempsihozele asire.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.