Brazilia - Ted Hughes

Te-ai dus înapoi
În coiful tău de oţel. Neajutoraţi,
Am fost târâţi la curte, în arena ta,
Căluş în gură, linişte.
Hohote de groază
Şi bobul de sudoare pe şanţul spinării.
Ai rostit
Cele trei fraze. Nici o şoaptă.
Linişte.
Cuvântase marea ta iubire.
Numai cea mai groaznică fărădelege
Putea aduce la pământ
Lama fulgerului
Atunci coborât. Orbiţi,
Cu toţii au tuşit în ozon.
Până şi câinii erau uluiţi. Şi aceeaşi străluminare
Te-a înhăţat sus, la Ceruri.
Nişte lachei de Colosseum
Poartă trupul tatălui tău.
Un altul îi duce capul. Mama ta
Stă în picioare şi, spre o imensă uimire,
Se împleticeşte când pleacă, ducându-şi capul.
Alţi lachei îl duc pe-al meu, pe mine.

De atunci, în fiecare zi, peste tot în Imperiul tău,
Aşa cum arătarea maternă jelea
Pe străzile Tenochtitlánului noaptea,
Cu puţin înainte să-i pună capăt Cortéz -
Efigiile tale plâng în gura mare pe socluri,
Cu ochii uscaţi. Portretele tale, fără lacrimi,
Plâng în cărţi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ted Hughes